Istoria baghetei – simbolul Franţei

Bagheta este un simbol aproape la fel de popular ca Turnul Eiffel și bereta neagră. Francezii sunt mândri că odată cu trecerea timpului bagheta a devenit un simbol național.

Culmea este că această pâine lungă nu a fost inventată în Franța, dar cu toate acestea ea a devenit atât de populară în Franța, încât a fost adoptat ca simbol național.

Asociaţia Naţională a Brutarilor din Franţa a făcut o petiţie pentru ca bagheta să fie recunoscută ca patrimoniu cultural. Ei spun că în felul acesta va fi protejată de globalizare fără să îşi piardă numele, forma, reţeta, ingredientele şi tehnicile de coacere.

”Bagheta este invidiată de lumea întreagă. Trebuie să păstrăm reţeta şi expertiza pe care o avem şi de aceea trebuie să fie pe lista UNESCO”, a spus Macron pentru BBC.
 
Legislaţia franceză protejează bagheta încă din 1993. Brutarii nu au voie să folosească decât 4 ingrediente: făină de grâu, apă, drojdie şi sare, nu poate fi congelată şi nu i se pot adăuga conservanţi. 

Legenda baghetei

Una dintre cele mai populare legende, cu privire la originea baghetei este cea a lui Napoleon. Se spune că înainte de o bătălie importantă, brutarii lui Napoleon au inventat un nou tip de pâine.

Lungă și subțire, aceasta putea fi băgată cu ușurință în buzunare și astfel soldații o puteau căra cu ușurință. Totuși, aceasta este doar o legendă, iar adevărul cu privire la originea baghetei s-ar putea să nu fie tocmai pe gustul parizienilor. 

Care este adevărul?

Nicio sursă oficială sau neoficială nu menționează despre soldații lui Napoleon, care mergeau la luptă cu o bucată de pâine lungă în buzunar. Aceasta este doar o legendă, pentru că nu ar fi putut să existe vreun soldat care să care baghetele după el pe câmpul de luptă.

De fapt, bagheta este atribuită brutarilor austrieci, care au inventat un cuptor special. Acesta putea atinge 205 grade Celsius, iar pentru vremea respectivă era o inovație. Aburul încălzit a făcut ca crusta de pâine să se extindă mai mult, iar interiorul, datorită conținutului mai mare de aer, a devenit pufos și ușor.

„Rulajul austriac”, cum a fost numită această delicatesă, a fost adus la Paris în 1815. Napoleon, deja, se afla în exil pe Insula Sfânta Elena, iar primii care au mâncat pâinea lungă și subțire au fost soldații austrieci, pe străzile din Paris.

Acesta nu este totul. Toată Franța nu a început să mănânce rulouri austriece peste noapte. Tradiția baguetelor crocante de dimineață în Champs Elysees este relativ tânără și datează din anii 1920. Probabil că rulourile lungi nu ar devenit populare dacă nu era Primul Război Mondial. Numeroși oameni au murit în a cest război și forța de muncă a devenit din ce în ce mai rară. Recrutarea brutarilor era o necesitate și în timpul războiului și au fost angajați brutari din numeroase locuri din Europa. Aceștia nu aveau experiență dar pâinica lungă era cel mai ușor de făcut.

Prin decizie guvernamentală – o baghetă pe fiecare masă!

În 1920, a fost emis un regulament prin care brutăriile puteau începe să funcționeze la ora patru dimineața cel mai devreme. În situația actuală, singura pâine care putea fi gata pentru micul dejun au fost baghetele.

Boulangeriile franceze au văzut repede o mină de aur în acestă chiflă amuzantă. Clientul a fost interesat doar de bagheta tradițională proaspătă și crocantă, una care a fost coaptă cu mai puțin de o oră în urmă.

Un consumator care vrea să aibă o pâine cu adevărat proaspătă aruncă pâinea „veche” și se întoarce în brutărie pentru o nouă baghetă. Pufoasă, crocantă și cu cojea aurie, la fel cum a fost inventat la Viena.

Bagheta franțuzească – aspectul și conținutul standard

O baghetă tradițională franceză este făcută din făină, apă, drojdie și sare. Este fascinant modul în care aceste patru ingrediente simple produc o baghetă frumoasă, aromată, crocantă. Ceea ce este și mai fascinant este modul în care brutarii, folosind aceleași ingrediente, pot face baghete care diferă unele de altele destul de substanțial uneori.

Istoria baghetei a continuat și în zilele noastre. În 1993, pe 13 septembrie, a fost adoptat de către guvernul lui Edouard Balladur așa-numitul „decret al pâinii”. Prin acest document, producerea baghetei franțuzești a fost strict reglementată. Compoziția rețetei urma să fie compusă numai din:

  • făină
  • apă
  • sare
  • drojdie

În afara cantității limitate de ingrediente, bagheta franțuzească este considerată tradițională numai în cazul dacă:

  • atinge în lungime 65 cm
  • are o lățime de 5-6 cm
  • grosimea este de 3-4 cm
  • și cântărește 200 grame

Cum se face o baghetă?

Această rețetă folosește drojdia și este influențată de metoda folosită de Anis Bouabsa , câștigătoare a concursului 2008 „ Best Baguette in Paris” . Într-un interviu, Anis a menționat utilizarea aluatului care are hidratare de 75% (ceea ce înseamnă raportul dintre apă și făină), foarte puțină drojdie, frământată, împăturită de trei ori într-o oră, apoi introdusă la frigider timp de 21 de ore. 

Ea a adăugat că baghetele nu cresc complet atunci când sunt introduse în cuptor, ci aluatul umed și cuptorul foarte fierbinte care fac ca baghetele să devină pufoase.

Baghetele sunt imposibil de copt fără de formele dedicate, pe care le găsiți la Eclair.

Experimentați și savurați :)


Lasă un comentariu

Reține că trebuie să aprobăm comentariile înainte de a le publica

Acest site este protejat de reCAPTCHA și se aplică Politica de confidențialitate și Condițiile de furnizare a serviciilor Google.