Pahare și puțină istorie

Sticla suflată, a apărut în Siria, încă din secolul I î.H.  În timpul imperiului roman, doar oamenii foarte bogați se bucurau de folosirea paharelor din sticlă.  Începând cu secolul al XV-lea odată cu apariția „cristalelor de Murano”, paharele încep să fie stilizate, să aibă diverse forme și decorații exterioare. Puțin mai târziu, apare și „cristalul de Boemia”, care spre deosebire de cel de Murano, are diverse desene „tăiate” pe suprafața exterioară. „Cristalul de Boemia”, este de o calitate superioară „cristalului de Murano” căruia îi face o mare concurență. „Cristalul  zilelor noastre”, a apărut însă la Londra, în secolul al XVI-lea, acaparând cu adevărat piața sticlăriei și cristaleriei. Gelos pe succesul englezilor, Ludovic al XV – lea, aprobă fondarea cristaleriilor de la Baccara si Cristaleriilor Regale – Saint Louis. Cristalele franceze sunt recunoscute ca fiind cele mai frumoase și mai elegante produse din lume.  Pe vremea lui Ludovic al XIV -lea, odată cu scandalul așa zis al „otrăvirilor”, apar paharele cu picior. Ele au fost făcute pentru a obliga servitorii sa le prezinte stăpânilor, numai ținute de picior, fără a atinge cupele.  Începând cu secolul al XIX – lea folosirea paharelor și a diverselor recipiente din sticlă, se democratizează. În toate casele existând pahare, carafe, sticle, borcane, etc.

Există o mare varietate de pahare. Acestea se deosebesc datorită utilizărilor specifice dar și datorită formelor și materialului din care sunt făcute.  Se găsesc în comerț, pahare pentru vin alb, vin roșu, cupe sau flutes pentru șampanie, pahare pentru apă, bere, pentru cogniac (modele mari sau mici), pentru porto, whiski, cocktail, etc.  Pentru eleganța unei mese și pentru a-i da „caracter”, este preferabil ca paharele să facă parte din același serviciu și să fie din cristal sau sticlă de foarte bună calitate. Pentru a da caracter unei mese, putem folosi pahare colorate de calitate, în armonie cu decorația folosită.

Paharele se așează în fața farfuriei de la stânga la dreapta, în funcție de vinurile servite. Ordinea lor este descrescătoare. Mai întâi paharul de apa, mijlociul este pentru vin roșu, iar paharul cel mai mic pentru vinul alb. Ca reper poate fi luat paharul de vin alb, care este așezat în apropierea cuțitului. Paharele sunt folosite de la dreapta spre stânga (vin alb, vin roșu, apă). Paharul pentru șampanie (cupă sau flute) este așezat în funcție de momentul servirii acesteia. Dacă este servită la început, este așezat la dreapta alinierii paharelor, dar dacă este servită la sfârșit, la stânga. La dineurile oficiale și marile recepții, cupa sau paharul pentru șampanie este așezat în stânga paharului pentru apă, dar puțin mai retras – spre centrul mesei. Este de preferat, ca paharele să aparțină aceluiași serviciu. Paharele pentru bere, oranjadă, lichior, whiski, coniac, etc., pot aparține altor servicii decât cele care se găsesc pe masă.

Băuturi precum „long drink” sunt servite în pahare pentru whiski; „short drinks” în pahare pentru cocktail; „hot drinks”, în pahare pentru punch; etc.

Dacă serviți un singur fel de vin de la începutul pană la  sfârșitul mesei, veți aranja pe masa un pahar pentru vin și un pahar pentru apa. În aceeași ordine.

Paharele cu picior se țin de „picior” pentru a evita încălzirea băuturii și pentru a nu lăsa urme pe cupă. Bineînțeles se bea fără zgomot și fără a manifesta o satisfacție deosebită. Degetul mic îndepărtat, este considerat ca pueril și neadecvat.

Dacă așezați pe masă încă de la început tacâmurile pentru desert, decalați paharele spre dreapta. Trebuie așezate tot în ordine descrescătoare de la stânga la dreapta (apa – vinul)

Carafa pentru apă are partea superioara evazată și poate fi așezată pe masa. Carafa pentru vin, din sticlă sau cristal, are corpul evazat și gâtul subțire. Este închisă cu un dop din același material și este ținută pe masă. Toate acestea, fac parte din multiplele reguli de „Savoir-vivre”.

Descoperiți colecția de pahare din diferite colțuri ale lumii, la Eclair: click aici